Paris – alegerea (doar a) barbatului tipic?

Alegerea lui Paris se incadreaza deplin in perceptia generala despre barbati: sunt dominati de un instinct care ii face sa lase si sa faca tot pentru o femeie (fizic) foarte frumoasa. Paris a avut toate calitatile intrinseci care sa-l ajute sa aiba totul (nici la capitolul dragoste nu statuse prost fiind insurat cu o nimfa, la o adica ar fi putut ajunge si la alte femei foarte frumoase, oarecum indirect, acceptand rasplata oricarei alte zeite desemnate invingatoare. De exemplu Hera ii promisese domnia peste Asia intreaga, si in aceasta calitate sigur ar fi putut sa aiba orice femeie frumoasa. Si nu una). Dar a dorit altceva.

Totusi, privind prin prisma destinului sau, alegerea sa poate capata alte conotatii.

Mitologia greaca personalizeaza multe: de la elemente ale naturii pana la stari sufletesti profund umane. Paris a trebuit sa aleaga intre zeitati ce intruchipau (in primul rand): dragostea carnala (Afrodita), intelepciunea (Atena), familia (Hera).

Din perspectiva satisfactiei am putea spune ca e vorba de un fel de egalitate. Din perspectiva duratei insa lucrurile stau clar diferit.Viata “normala” si varsta biologica fac din cele 3 variante optiuni complementare, dorite si prezente la un moment dat. Insa atunci cand timpul nu mai este suficient probabil ca majoritatea covarsitoare (indiferent de sex) va alege satisfactia momentului.

Chiar daca expresia carpe diem a avut legatura si cu speranta de viata mica a oamenilor care au trait acum sute sau mii de ani aceasta revine deseori in actualitate atunci cand incercarile individuale sau socurile resimtite de intreaga societate (de exemplu dupa cataclisme) sensibilizeaza individul spre alegerea satisfactiilor obtinute (si consumate) rapid.

Paris – neputinta alegerii corecte

O alegere implica, de regula, o singura optiune, varianta. Aceasta regula se aplica de la testele grila, la tipul de cartofi.

Paris a trebuit sa aleaga. Nu a avut posibilitatea optiunilor multiple si nici pe cea a refuzului, se pare. Si din nefericire pentru el. Pentru ca, dat fiind cunoscuta ranchiura a zeilor (zeitelor in cazul de fata), era clar ca totul se va termina prost pentru el. Orice alegere nu putea sa duca decat la coalitia invinselor (intre puteri egale superioritatea se obtine prin aliante) intru distrugerea sa.

Despre alegerea propriu zisa, cu alta ocazie. Probabil singura satisfactie a lui Paris a fost aceea ca s-a numarat printre putinii pamanteni (daca nu a fost chiar singurul) care a putut sa decida pentru un zeu.

Casandra – neputinta lui a sti

“Daca as fi stiut ca…” face parte din constatarea, post factum, a unui esec. Si intotdeauna consideram ca am fi putut rezolva, salva, face ceva etc. … evident daca am fi stiut. Iar consternarea se transforma de multe ori in revolta. Poate in acest moment ar trebui sa ne gandim la drama Casandrei care a putut sa stie viitorul (si lucrurile rele ce urmau sa vina) dar nu a putut face nimic sa le impiedice sau macar sa le atenueze.

Si atunci, pentru constiinta noastra cel putin, ce e mai apasator: faptul ca nu am putut face ceva pentru ca, totusi, nu am stiut sau faptul ca, desi am stiut, nu am putut face nimic? In acest context cred ca drama Casandrei este una pura si o traiesc multi: de la doctorii care pot doar sa constate boli incurabile, la oameni simplii care raman blocati in situatii limita.

Iosif si fratii sai – talcuirea visului faraonului

Ciclicitatea in economie a fost teoretizata relativ recent. Iar criza prin care inca trecem nu face decat sa ne reaminteasca ca nu poate exista o crestere la nesfarsit, ca exista ani buni si ani prosti, ca ar trebui sa invatam ca in anii buni sa nu risipim ci sa punem de-o parte pentru anii prosti. Cei care au invatat sau vor invata acest lucru vor putea evita niste lucruri foarte neplacute.

 

Dincolo de talcuirea unui vis cu vaci frumoase si slabe, cu spice frumoase si spice amarate, poate nu atat de criptic pentru noi, cei din ziua de azi, ramane aceeasi realitate.

Personaje de basm (3) – Merituosul FAT FRUMOS?

Personajul principal

Totusi inainte de a trece la actiune, stia de frumusetea fetei de imparat din spusele altora deci singura motivatie obiectiva clara ramane pachetul de 50% din actiunile imparatiei.

In multe dintre momentele premergatoare (sau chiar in timpul) luptei finale Fat Frumos e ajutat asadar meritul victoriei finale nu-i apartine exclusiv. Asta il face mai degraba un bun manager (care fructifica la maxim potentialul echipei sau avantajele contextuale) decat un erou adevarat.

 

In ceea ce-l priveste pe Fat Frumos ironia sortii ar fi fost ca intr-o buna zi sa se intoarca acasa si sa o prinda pe nevasta-sa cu vreun var indepartat de-al zmeului.

Personaje de basm (2) – Reabilitarea ZMEULUI?

In dorinta uciderii zmeului nimeni nu a mai stat sa se intrebe de ce zmeul a facut ce a facut. Cel mai probabil voia doar inima fetei de imparat. Daca ar fi vrut cele 50% din actiunile imparatiei ar fi putut sa le primeasca in schimbul inapoierii fetei rapite. Ca sa nu mai spunem ca, in primele faze ale conflictului, neavand rival, ar fi putut linistit sa puna mana pe intregul pachet de actiuni si sa-l retraga de la bursa.

Dincolo de nevoia de a triumfa binele, ce s-a intamplat in marea finala nu a fost deloc corect. Pana in momentul acelei confruntari zmeul avea o gramada de victorii la activ (si toate prin KO) in timp ce Fat Frumos (mai) nimic. Asa ca zmeului nu i-ar fi ramas decat fie sa injure pe autorii jocurilor de pc care spun ca experienta face personajul mai puternic fie sa constate la ultima suflare ca doar “asa-i in fotbal”.

Personaje de basm (1) – Norocoasa FATA DE IMPARAT

Nu stiu de ce in zilele noastre i se plange de mila fetei de imparat. E drept ca in toate povestile e condamnata la o invariabila nunta Pe Ne Ve, dar sigur nu are de ce sa se streseze ca doar se alege cu masculul alfa.
Iar daca ulterior lucrurile nu ar merge bine, cele 50% din actiuni mostenite prin donatie de la parinti vor ramane ale sale si in cazul unui partaj. Cu acea ocazie Fat Frumos va putea constata frustrat ca, dupa toate eforturile depuse, odata ramas cu 25% din actiuni, ar fi mult mai usor sa omoare o duzina de zmei decat sa obtina o decizie favorabila in AGA.